Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe 2 august pe Sfântul Ilie. Acesta este cunoscut ca stăpân peste ploaie, grindină, fulgere, tunete, trăsnete şi foc. Toate aceste cumpene fiind trimise, se zice, peste ogoarele acelora, care nu ţin ziua lui Sf. Ilie.
Pe vremuri, sărbătoarea Sf. Ilie se ţinea trei zile, cuprinzând şi ziua lui Ilie Pălie (din 21.07./03.08) şi Foca (22.07/04.08). O mărturie a faptului, că oamenii ţin această zi şi nu lucrează o găsim în una dintre numeroasele legende legate de Sf. Ilie.
Oamenii nu ar trebui să lucreze în această zi
Se zice că: „la începutul lumii Dumnezeu a dat pământul în stăpânirea Dracului, numai ca să se poarte bine. Sf. Ilie s-a rugat la Dumnezeu să-i dea putere asupra Diavolului. Dumnezeu i-a dat car de foc şi patru cai cu aripi, tunetul şi fulgerul. Când Sf. Ilie a slobozit tunetul în draci, cu gândul să-i prăpădească s-a cutremurat cerul şi pământul. Dumnezeu atunci pedepsindu-l i-a luat o mână şi un picior ca nu cumva să prăpădească lumea. Dracii încercau să scape de furiosul Sf. Ilie ascunzându-se în animale (în câini, pisici), în scorburile copacilor, sub pragurile caselor. Sf. Ilie nu ezita să trăsnească oriunde s-ar ascunde Michiduţă. Oamenii obişnuiau să-și facă după fiecare fulger, cruce ştiind că Dumnezeu i-a poruncit să dea în toate, numai în cruce nu”.
Şi astăzi oamenii respectă această credinţă şi atunci când tună şi fulgeră tare ei îşi fac semnul crucii, pun lopata şi cociorva în cruce pe prag să-i scape de grozăvii. Când pe cineva îl apucă ploaia pe drum, când tună şi fulgeră, nu se adăpostesc pe sub copacii înalţi şi mai cu seamă sub stejari, căci ucigă-l crucea se ascunde în ei şi se întâmplă să moară din cauza fulgerului.
Tradiții, obiceiuri și superstiții
În ziua de Sf. Ilie nu se lucrează ca să nu bată grindina ogoarele.
În trecut în noaptea de Sf. Ilie fetele se duceau pe câmpul, unde creştea cânepa, se dezbrăcau şi se tăvăleau în ea. Dacă peste noapte visau cânepa verde era semn că se vor mărita cu un flăcău, dacă visau cânepă uscată trebuiau să se mărite cu un bătrân.
În zorii zilei Sf. Ilie femeile culeg plante de leac, mai ales busuioc. Pus între haine busuiocul apără hainele de molii, se pune în scăldătoarea copiilor, acelora bolnavi de picioare.
Se zice că Sf. Ilie este patronul apicultorilor şi în ziua aceasta se deschid ştiubeiele sau stupii şi se duc faguri de miere la biserică.
În unele localităţi este datina ca din apă cu miere, numită mursa să prepare o băutură „mied”.
Se crede că tunetul în ziua de Sf. Ilie seacă miezul alunilor şi nucilor, pe când ploaia este un semn bun pentru roade.
Ca la orice sărbătoare oamenii îşi aduc aminte de sufletele morţilor, îndeosebi a copiilor, dînd de pomană mere. De fapt este vorba de mărul sacru, ca pom al vieţii, al binelui şi al răului. Astfel, se poate explica faptul, că până la sărbătoarea Sf. Ilie nu se mănâncă mere şi pere. Astăzi această tradiţie se respectă mai puţin de către generaţia tânără.
