Criza gazelor de iarna trecută a readus Republica Moldova în centrul unei confruntări geopolitice vechi și a unui nou episod de șantaj energetic. Sub pretextul unei datorii inexistente, Rusia a amenințat cu oprirea totală a livrărilor de gaze, lăsând regiunea transnistreană fără căldură și electricitate. În paralel, propaganda rusă și transnistreană a acuzat Chișinăul și Kievul de „blocadă energetică”, transformând o problemă tehnică într-o armă politică.
Pe 25 noiembrie 2024, ministrul energiei Victor Parlicov a mers la Sankt Petersburg, la invitația Gazprom, pentru a discuta cu Alexei Miller despre furnizarea de gaze pentru regiunea transnistreană în anul următor. Partea rusă a invocat o pretinsă datorie de 709 milioane de dolari, iar Parlicov a avertizat că acest pretext ar putea fi folosit de Gazprom pentru a nu-și respecta angajamentele.
„Care a mai fost unilateral introduse schimbări de către Gazprom. Volumele au fost plafonate unilateral. Și noi putem să ne așteptăm ca Gazprom să introducă anumite schimbări: să nu vrea să livreze la hotar, să nu vrea să livreze volumele integrale. Există această probabilitate”, declara ex-ministrul al Energiei, Victor Parlicov.
După o lună de incertitudine, gigantul energetic rus a venit cu un răspuns oficial:
„„Gazprom” vă notifică (Moldovagaz) că, în legătură cu nerespectarea condițiilor de plată pentru gazul rusesc livrat, începând cu 1 ianuarie, ora 08:00 (ora Moscovei) (...), vor fi introduse restricții asupra livrărilor de gaze naturale până la 0,0 metri cubi pe zi.”
Pretinsa datorie a malului drept invocată de Gazprom este inexistentă, fapt constatat de auditul internațional extern. Deși comunicatul nu menționa blocarea tranzitului, spațiul informațional a fost dominat de falsul că Republica Moldova sau Ucraina ar fi oprit aprovizionarea malului stâng.
„În locuințe deja a fost deconectată căldura. Apă caldă nu este. Șeful ministerului dezvoltării economice a declarat că pe 31 decembrie (2024), la 19:50, Ucraina a oprit tranzitul, dar Transnistria a reușit să obțină volumele necesare de gaze”, se anunța la un post TV din regiune pe 2 ianuarie 2025.
„Moldova a demonstrat din nou că este gată să stranguleze Transnistria prin toate modalitățile. Scopul Moldovei este să aducă frig și foame în Transnistria și nu se sfiește să recunoască asta”, spunea același moderator TV, deja pe 18 ianuarie 2025.
„Eu vă spun deschis: Moldova blochează tranzitul de gaze către Transnistria. Noi avem o situație critică din cauza voastră. Anume voi, anume voi discriminați cetățenii transnistreni, inclusiv privind furnizarea de căldură și curent electric”, a declarat pretinsul lider de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, pe 23 ianuarie 2025.
„Această criză a apărut din considerentele că Ucraina a sistat tranzitul de gaze. Lucrul ăsta îl cunosc toți absolut”, anunța și liderul PSRM, Igor Dodon pe 24 ianuarie 2025.
În realitate, nici Moldova și nici Ucraina nu au blocat tranzitul. Sursa crizei a fost Gazprom, care a refuzat să rezerve capacitățile necesare pe conducta alternativă transbalcanică și nu și-a respectat obligațiile contractuale.
„Soluția este următoarea. De semnat un contract cu Gazprom. De rezervat împreună cu Gazprom capacități de a aduce gazul pe alte rețele. Este vorba de coridorul de sud, așa numitul Turkish Strem”, propunea atunci Igor Dodon.
Abia la mijlocul lunii februarie, la o lună și jumătate după ce Rusia a lăsat regiunea transnistreană fără căldură, apa caldă și lumină, Tiraspolul a acceptat oferta rusă în detrimentul grantului oferit de UE.
„Regimul de la Tiraspol nu a acceptat grantul de 60 de milioane de euro, care venea cu condiții. Una din cele mai importate a fost să introducă tarife la energia electrică gradual în creștere, atât pentru cetățeni, dar mai ales pentru mediul de afaceri. Alegerea Tiraspolului nu este o soluție potrivită pentru că, în continuare, aduce multă incertitudine și lasă oamenii din stânga Nistrului vulnerabili la ceea ce vrea sau nu vrea să facă regimul de la Kremlin”, menționa prim-ministrul Republicii Moldova, Dorin Recean pe 10 februarie 2025.
În prezent, o companie din Ungaria achită unei companii din Dubai pentru a furnizat gazul până la hotar cu Republica Moldova, iar plata se face din creditul rusesc oferit regimului de la Tiraspol. Mecanismul este o soluție temporară și incertă, deoarece criza de iarna trecută a fost înghețată, nu soluționată. Moscova poate provoca oricând un nou colaps energetic, iar fără transparență și condiții clare impuse de Chișinău, Moldova riscă din nou să piardă pe lupta informațională.
