21 martie 2026, ora 11:31

Iran a lansat noaptea trecută două rachete balistice cu rază intermediară, vizând o bază militară americano-britanică în largul Oceanului Indian. Deși atacul a eșuat, el a arătat că Iranul dispune de rachete cu o rază de acțiune dublă decât se știa până acum că există în arsenalul Teheranului. Pentru Europa implicațiile strategice sunt apreciabile: capitale precum Berlin, Paris sau Roma sunt acum în raza unor astfel de atacuri, transmite hotnews.

Iranul a lansat două rachete balistice către baza Diego Garcia din Oceanul Indian, aflată la circa 4.500 km depărtare de centrul Iranului.

Potrivit Wall Street Journal, atacul a eșuat după ce o rachetă a suferit o defecțiune tehnică, iar a doua a fost interceptată de rachetele SM-3 ale de sistemelor de apărare americane.

Iranul a lansat rachete cu o rază dublă față de ce se știa până acum că are în dotare

Pentru un atac pe o distanță așa de mare, Iranul a utilizat rachete balistice cu rază intermediară, demonstrând o capacitate de atac mult mai mare decât cea recunoscută anterior, spun oficiali americani citați de Wall Street Journal.

Distanța de peste 4.000 km este un record pentru arsenalul iranian, fiind dublă față de capacitatea cunoscută anterior de Occident.

Până acum informațiile disponibile public arătau că rachetele cu cea mai mare rază operate de Iran băteau la circa 2.000 de km distanță.

Noua capabilitate, deși nu sunt multe date despre ea, are implicații strategice și pentru zona Europei.

Marile capitale Europene, în raza noilor rachete Iraniene

Dacă prin rachetele cunoscute care bat la circa 2.000 de km, doar o parte a Europei de est cădea sub umbrela amenințării balistice, noile rachete pot viza aproape întreg continentul.

Astfel, în funcție de locul din Iran de unde sunt lansate, rachetele intermediare ale Teheranului pot amenința capitale europene precum Berlinul, Parisul, Roma sau chiar Londra.

Într-un astfel de scenariu scutul antirachetă al NATO, cu bazele sale de la Deveselu și Redzikowo din Polonia, este cel care poate interveni să intercepteze rachetele iraniene.

21 martie 2026, ora 15:00

Topirea ghețarilor din lanțurile muntoase Hindu Kush și Himalaya s-a accelerat alarmant din anii 2000, rata scăderii masei de gheață dublându-se în această perioadă. Conform unui raport publicat de Centrul Internațional pentru Dezvoltare Montană Integrată (ICIMOD) din Kathmandu și citat de ziarul din Buthan Kuensel Online, ghețarii au pierdut până la 27 de metri din grosime începând cu anul 1975. 

„Aceasta nu este o problemă îndepărtată; este o criză care se agravează în timp real, cu partea sa de dezastre în fiecare vară și în fiecare sezon musonic”, a declarat Pema Gyamtsho, directorul ICIMOD. „Trebuie să consolidăm monitorizarea și să investim în adaptare acum”, a avertizat acesta. Între 1990 și 2020, suprafața ghețarilor din regiune s-a redus cu 12%, iar rezervele de gheață estimate au scăzut cu 9%, conform datelor ICIMOD. 

În aceeași perioadă, rata anuală a pierderii masei de gheață a crescut de la 35 cm (în intervalul 1974-1999) la 72 cm după anul 2000. „Creșterea temperaturilor înseamnă că ghețarii au din ce în ce mai puțin timp pentru a-și reface masa. Trebuie să reducem emisiile de carbon pentru a le permite să-și mențină ciclul natural de refacere”, a explicat cercetătorul Mohd Farooq Azam, citat de AFP. Efectele acestor schimbări climatice sunt deja vizibile. În fiecare an, țări precum Afganistan, Pakistan, India și Nepal se confruntă cu inundații devastatoare și alunecări de teren, în special din cauza rupturii lacurilor glaciare. Potrivit experților, incidența și intensitatea acestor dezastre sunt în creștere, pe măsură ce temperaturile globale continuă să urce.

Lanțurile muntoase Hindu Kush și Himalaya adăpostesc peste 63.700 de ghețari, cu o suprafață totală de aproximativ 55.800 de kilometri pătrați. Aceste rezerve de gheață, cele mai mari din lume după calotele polare, alimentează zece dintre cele mai importante bazine hidrografice din Asia, fiind esențiale pentru sute de milioane de oameni. Cercetătorii atrag atenția asupra necesității de a intensifica măsurile de monitorizare a ghețarilor pentru a anticipa mai eficient riscurile asociate schimbărilor climatice.