Zi de doliu național și de recunoștință profundă în Republica Moldova. Maestrul Gheorghe Urschi, supranumit „regele umorului moldovenesc”, a fost condus astăzi pe ultimul drum la Chișinău. Artiști, oficiali și oameni de cultură i-au adus un ultim omagiu, acompaniați de glumele și scenetele artistului, proiectate și difuzate la Palatul Național „Nicolae Sulac”.
Interpreta de muzică populară, Zinaida Julea, care l-a însoțit pe artist la mai multe concerte prin țară, a declarat că era extrem de ușor de lucrat cu Gheorghe Urschi și că oamenii ieșeau mai buni și mai luminați de la evenimentele acestuia: „Unde era Urschi domnea buna dispoziție, auzeai o vorbă de duh (...) E o mare artă să faci lumea să râdă de sine (...) Era ca un fel de moralitate pentru toată lumea”.
„Lumea îl percepea ca mereu vesel, cu zâmbetul pe față. Nu era chiar așa. Era un om foarte profund, cu un spirit de observație ieșit din comun, un mare psiholog”, a mai subliniat Julea.
La rândul său, interpretul Alexandru Lozanciuc a remarcat faptul că maestrul Gheorghe Urschi a fost prezent la toate seratele sale de creație de la Palatul Național: „Era sufletist. Era un om de neîntrecut ca dragoste, ca atitudine față de prieteni”.
Pe lângă colegii de breaslă, la ceremonie a participat și conducerea țării, în persoana președintelui Maia Sandu, a premierului Alexandru Munteanu și a președintelui Parlamentului Igor Grosu.
Șefa statului a declarat că maestrul Gheorghe Urschi a fost „o busolă morală a neamului nostru”, care a realizat o „terapie națională prin râs”, care „ne-a unit, ne-a ajutat și ne-a dat puterea să credem în noi înșine”.
„A îndrumat Moldova într-o perioadă a incertitudinilor și a tranziției dureroase, să se vadă, dar mai ales să se iubească așa cum este, cu toate bunele și relele sale. A devenit o busolă morală a neamului nostru care ne-a ajutat să nu ne lăsăm striviți de greutăți, ci să râdem de ele, să mergem mai departe printr-un act cultural de supraviețuire prin umor. Maestrul Gheorghe Urschi nu râdea de moldoveni, el râdea împreună cu moldovenii, fără răutate, fără superioritate, cu multă compasiune. Să poți râde când e greu înseamnă un mare caracter. Să poți face să râdă împreună cu tine săli arhipline, sate și orașe, înseamnă mai mult decât talent actoricesc, înseamnă înălțime morală și spirituală. Umorul a fost transformat în puterea de a ne privi cu conștiință trează și de a crede în capacitatea noastră de a ne construi viitorul”, a declarat președinta.
La eveniment a fost prezent și fostul președinte al țării, Vladimir Voronin, care a remarcat că maestrul „era un om foarte cinstit” și talentat „din copilărie, de la părinți, de la strămoși, de la bunei”.
În cadrul ceremoniei funerare, cei prezenți au ținut un moment de tăcere pentru maestrul Gheorghe Urschi.
De asemenea, au avut ocazia să admire câteva dintre cele mai populare secvențe ale maestrului, inclusiv alături de soția sa, Maria Urschi, care s-a stins din viață în urmă cu un an și opt luni.
TV8.md amintește că Gheorghe Urschi s-a stins din viață pe 13 aprilie, a doua zi de Paște. Acesta a murit la vârsta de 78 de ani, după 14 ani de luptă cu problemele de sănătate cauzate de un atac cerebral în anul 2011.
Urschi a fost cel care a știut să ironizeze cel mai bine problemele societății, fie că era vorba de sărăcie sau relațiile conjugale. Artistul este autorul mai multor scenarii și a regizat trei filme, printre care renumita peliculă „Văleu, văleu, nu turna”.
În iunie 2011, Gheorghe Urschi a suferit un atac cerebral, urmând un an de spitalizare, printre care patru luni la o clinică de reabilitare în Israel. Acum aproximativ o lună, acesta a fost supus unei intervenții chirurgicale, iar de atunci era internat în terapie intensivă. Zilele trecute, familia lui a anunțat că este în căutarea unei clinici în străinătate care să accepte să îl spitalizeze, în ciuda stării sale delicate.
În anul 2012, umoristului i-a fost conferit titlul de „Artist al poporului”, iar în 2014, a devenit cetățean de onoare al orașului Chișinău. Din anul 2019, Gheorghe Urschi este Laureat al Premiului Național.
