Creștinii ortodocși sărbătoresc astăzi și mâine, 19-20 aprilie, Paștele Blajinilor. Credincioșii vizitează mormintele celor apropiați, le aduc în ordine, preoții oficiază slujbe de pomenire, după care rudele dau de pomană de sufletul morților. Celebrată la o săptămână după Paștele ortodox, această zi devine un prilej de reculegere și reflecție, în care credincioșii își îndreaptă gândurile către rudele și apropiații trecuți în neființă.
Tradițional, Paștele Blajinilor se sărbătorește în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână de la Învierea Domnului, Paștele propriu-zis. În localitățile rurale mai mari și în orașele în care sunt mai multe cimitire, sărbătoarea are loc timp de mai multe zile, începând de sâmbătă.
Marcată preponderent în Europa de Sud-Est, sărbătoarea ia cea mai mare amploare în Moldova, unde ziua de luni de după duminica Paștelui Blajinilor (la o săptămână după Paștele creștin-ortodox) este declarată oficial ca fiind zi liberă.
La slavii de est ortodocși există o sărbătoare similară, numită Radonița (Радоница) la ruși, Radaunița (Радаўнiца) la belaruși și Provodî (Проводи) la ucraineni, sărbătorită în ziua de marți de după Duminica Tomi.
În popor se crede că blajinii se numără printre cei dintâi oameni de pe Pământ. Conform unei legende, blajinii trăiesc fără femeile lor, stând cu ele doar 30 de zile pe an în scopul procreației. Incapabili de a săvârși fapte rele, blajinii se află dincolo de lumea văzută, pe unde se varsă Apa Sâmbetei, pe Insulele Albe. Cele mai importante preocupări ale blajinilor sunt rugăciunile și postul pentru cei vii. Se crede că, deși sunt virtuozi, blajinii nu știu cum să calculeze când va cădea sărbătoarea Sfintelor Paști. Oamenii dau de veste blajinilor că a venit Paștele cu ajutorul apei, aruncând pe ea coji de ouă roșii.
Tradiții și obiceiuri
În ziua de Paștele Blajinilor, oamenii obișnuiesc să meargă la cimitire și să dea de pomana ouă roșii, cozonac şi pască celor nevoiași, dar și să pună flori pe morminte. Tot în această zi, nu se pomenesc doar morții cunoscuți, ci tot neamul strămoșilor comuni. Fiecare femeie aduce cu ea un prosop, strâns la un capăt și legat cu o lumânare. Prosopul este oferit preotului care citește pomelnicele.
Un element central al acestei zile îl reprezintă pomana. Familiile pregătesc pachete cu alimente tradiționale precum pască, cozonac, ouă roșii, colivă și mâncăruri gătite, pe care le împart rudelor, vecinilor sau persoanelor aflate în nevoie. Gestul are o puternică valoare simbolică, fiind considerat o formă de milostenie în memoria celor decedați.
Paștele Blajinilor reprezintă, deopotrivă, un prilej de reuniune în familie. Cei apropiați se adună la mormintele persoanelor dragi, rememorează amintiri și petrec timp împreună într-o atmosferă de liniște și respect. În anumite regiuni, tradiția este completată de mese organizate în apropierea cimitirelor, unde bucatele sunt împărțite cu cei din comunitate.
Superstiții populare de Paștele Blajinilor
Numeroase credințe și practici populare sunt asociate Paștelui Blajinilor, fiind conservate în special în mediul rural, unde dimensiunea simbolică a sărbătorii rămâne deosebit de puternică. Printre cele mai cunoscute obiceiuri se numără „vestirea Blajinilor” despre Înviere, ritual care constă în aruncarea cojilor de ouă roșii în ape curgătoare, percepute drept o punte simbolică între lumea văzută și cea nevăzută, unde, potrivit tradiției, ar sălășlui sufletele celor blânzi.
De asemenea, această zi este marcată de credința că sufletele celor adormiți se apropie de cei vii, motiv pentru care, în semn de pomenire și comuniune spirituală, sunt așezate ofrande alimentare pe pământ.
Tradiția populară presupune și respectarea unor restricții gospodărești. Activități precum spălatul, curățenia sau munca solicitantă sunt evitate, pentru a menține liniștea și caracterul sacru al momentului.
Totodată, se consideră că evocarea celor decedați trebuie să se facă într-un registru respectuos, fiind evitate orice judecăți negative.
În anumite comunități, Blajinii sunt percepuți ca ființe blânde, cu rol protector, credință care consolidează semnificația unei zile dedicate reculegerii, rugăciunii și respectului față de memoria celor plecați.
13 reguli pentru această perioadă, elaborate de Preotul Maxim Melinti:
- Nu faceți schimb de pomeni unii cu alții, dar faceți milostenie cu cei care într-adevăr au nevoie!
- Aprindeți o lumânare și rugați-vă pentru cei adormiți!
- Amintiți-vă despre faptele demne ale înaintașilor voștri, îndemnând și copiii să le urmeze pilda cea bună!
- După ce plecați din cimitir, nu lăsați gunoi și mâncare pe morminte, căci cei adormiți nu au nevoie de mâncare și băutură, ci de rugăciunile noastre!
- Nu consumați alcool, nu mâncați, nu fumați și nu înjurați pe la morminte!
- Faceți masa de pomenire acasă sau amenajați o masă pentru cei din familii defavorizate!
- Demonstrați că sunteți oameni civilizați, onești, modești și credincioși!
- Îmbrăcați-vă decent din respect pentru cei răposați (și bărbați, și femei, și copiii)!
- Nu dați importanța obiceiurilor băbești, ci mai degrabă ascultați de învățăturile evanghelice și ale sfinților părinți!
- Aveți grijă de mormintele strămoșilor voștri!
- Morminte de lux nu e creștinește!
- Coroanele aruncate la gunoi – bani risipiți fără folos!
- Atâta timp cât așteptați ca preotul să vină la mormântul vostru și să vă facă rânduiala cuvenită, recomand ca membrii familiei să citească „Acatistul pentru cei adormiți”!
