Vlad Plahotniuc a fost condamnat la 19 ani de închisoare. Ce ați simțit atunci când ați auzit această veste? V-ați bucurat? Întristat? V-a surprins sau nu? Eu nu am simțit nimic. Bună prieteni, haideți să vă spun Verde-n ochi de ce condamnarea celui mai odios oligarh din istoria Moldovei m-a lăsat fără nicio emoție.
Adevăratele emoții legate de dosarul lui Plahotniuc cred că le-am trăit cu toții atunci când a fost arestat în Atena și apoi când a fost extrădat în Moldova. Plahotniuc în cătușe și după gratii. Asta ne doream cu toții și asta am avut-o cu mult înainte ca instanța să pronunțe sentința de condamnare. De astfel, tocmai pentru a ne satisface această senzație falsă de justiție, procurorii și ofițerii ne oferă cu generozitate showuri cu mascați. Au avut parte de ele toți cei reținuți în epoca lui Plahotniuc și a avut parte de ele și el, pentru că bumerangul i s-a întors în frunte.
Indubitabil, sentința de condamnare a lui Vlad Plahotniuc este un eveniment istoric important. S-a spart o bulă! Iluzia pe care acest personaj a alimentat-o decenii întregi despre invincibilitatea sa, despre intangibilitatea sa, despre abilitățile sale de a șantaja, corupe sau compromite pe oricine s-a spulberat la primul contact cu aerul penitenciarului moldovenesc. Plahotniuc nu e extraterestru, nu e supraom, e un om - putred de corupt.
Nu am fost deloc surprinsă de sentința de condamnare. Era evidentă! Niciun judecător din Moldova nu și-ar fi permis să îl achite, chiar dacă în dosar nu ar fi existat nicio probă concludentă. Nu de teama guvernării, ci de teama societății. Or, astăzi nu știu dacă există un singur om în stat care să nu fie convins că Plahotniuc este corupt și a fost implicat plenar în furtul miliardului.
Pentru mine, bucuria sau tristețea legată de condamnarea lui Plahotniuc urma să vină din probele reținute de instanță în sentința de condamnare. Hotărârea motivată are peste 600 de pagini și descrie câteva episoade în care tandemnul Șor-Plahotniuc, prin mai multe companii-vehicule, au scos din cele trei bănci devalizate peste 40 de milioane de dolari, de care oligarhul a beneficiat personal.
Cum? A plătit concerte cu vedete rusești la Chișinău, a făcut achiziții imobiliare în Moldova, și-a cumpărat un avion. A cheltuit o groază de bani pe televiziunile din holdingul prin care a terorizat pe toți care îl deranjau Jumătate de milion de euro a cheltuit pe curse aeriene private, în care a zburat cu finii Candu și Damir, prietenul Vaja Jhashi, dar și câteva femei. Despre toate acestea știam deja pentru că informația apăruse încă mai mulți ani în urmă în investigații jurnalistice.
M-a intristat să văd in sentință că procurorii indică o companie off-shore atribuită anterior, pe rând, lui Filat, Platon și Șor, acum ca fiind a lui Plahotniuc. Nu i-am crezut nici atunci și, din păcate, nu îi cred nici acum. Cel puțin din sentințele lui Filat, Platon, Plahotniuc, nu se văd probele care demonstrează clar afilierea cu niciunul din personajele menționate mai sus. După ce au mințit cu această companie-cheie în furtul miliardului, obținând în baza ei condamnarea lui Filat și Platon, de ce i-aș crede pe cuvânt că nu mint și acum?
În plus, din sentința de condamnare nu am înțeles, din păcate, cum exact Plahotniuc a creat și coordonat gruparea criminală, „pentru care angaja membri, ținea adunări ale membrilor, crea fonduri bănești și de altă natură pentru susținerea organizației criminale”, așa cum se notează în sentință.
Am scris la viața mea zeci de investigații despre schemele de sute de milioane de euro ale căror beneficiar a fost Plahotniuc, dar și despre furtul miliardului. Sunt sigură că el trebuie să facă pușcărie, dar îmi doresc o condamnare bazată pe probe care să reziste în orice instanță de judecată națională și internațională. Mai rău decât un Plahotniuc la libertate este un Plahotniuc reabilitat de justiție.
Pe final, vă îndemn să facem apel la rațiune. Să cerem muncă profesionistă din partea celor care ar trebui să-i bage la pușcărie pe cei care ne-au furat decenii. Sentința de condamnare din prima instanță a lui Plahotniuc e doar începutul. Bătălia cea mare se va da la Curtea de Apel. De asta, avem nevoie de procurori dotați cu nervi și probe de fier.
Dar mai ales, vă spun VERDE-N OCHI: nu cred că avem nevoie de anunțuri despre promovarea vettingului de către judecători sau procurori implicați în caz, imediat după pronunțarea următoarei sentințe. Justiția trebuie să inspire încredere!
