Au trecut 34 de ani de când Doina și Ion Aldea-Teodorovici nu mai sunt printre noi. Au rămas însă cântecele și vocile lor, care au însoțit lupta pentru libertate și au transmis dragostea de țară. Pentru unii, sunt amintirea tinereții. Pentru alții, o parte din istoria acestui pământ. Iar pentru cei care i-au cunoscut și i-au iubit, dorul a rămas la fel de viu. Astăzi, oamenii s-au adunat la monumentul celor doi artiști pentru a le aduce un omagiu și a le păstra vie amintirea.
„34 de ani de când nu mai sunt mama și tata, Ion și Doina. Totuși, anii trec, apar noi și noi generații și vreau să depunem cu toții efort, pentru ca copiii noștri, nepoții noștri, să știe cine au fost Doina și Ion, cei care nu au reușit să-i prindă cât erau în viață”, a mărturisit fiul artiștilor, Cristofor Aldea-Teodorovici.
Aceeași dorință o împărtășesc și cei care au venit astăzi la monumentul „Două inimi gemene”.
„Să păstrăm, să continuăm și să transmitem generațiilor creația lor deosebită, care s-a răspândit în sufletul și istoria neamului nostru.”
„Înseamnă putere, înseamnă puritate, ceva ce trebuie toată lumea să cunoască, inclusiv tinerii în ziua de astăzi.”
Amintirea soților Aldea-Teodorovici a rămas vie și în inimile celor care i-au cunoscut.
„Tare devreme s-au dus, dar au rămas în sufletele noastre și ale urmașilor noștri ca patrioți.”
Pentru mama Doinei, trecerea anilor nu a șters durerea pierderii.
„Doina și Ion au adus lumină în casele tuturor, au adus bunăvoința, au avut dragostea de patrie, de pământ, de neam, de oameni. Vă rog, iubiți-le și voi așa cum au iubit și ei”, a îndemnat mama regretatei artiste, Eugenia Marin.
Anul viitor, când se vor împlini 35 de ani de la moartea celor doi artiști, ar putea fi declarat „Anul Ion și Doina Aldea-Teodorovici”. Propunerea a fost făcută de prim-ministrul Vasile Tofan.
Ion și Doina Aldea-Teodorovici și-au pierdut viața într-un accident rutier produs în România, în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992. Prin muzica și mesajele lor, au susținut mișcarea de renaștere națională de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, militând pentru reunirea cu România, revenirea la limba română și la grafia latină. Piese precum „Eminescu”, „Limba română”, „Suveranitate” și „Maluri de Prut” au devenit simboluri ale luptei pentru identitate și libertate națională.
