Actoria este un domeniu artistic, al jocului, iar Valentin Zorilă spune că oamenii aleg această meserie pentru că își doresc să rămână mereu tineri, dacă nu copii, măcar tineri. Actor la teatrul „Mihai Eminescu” din Chișinău, Zorilă crede că arta este un mijloc esențial de exprimare, iar atunci când ai ce spune, responsabilitățile față de public sunt foarte mari.
„Provin dintr-o familie în care mama mea a fost profesoară de limbă și literatură, și toată viața am fost printre cărți și personaje literare, poate și asta a fost o motivație de a fi în spațiul și mediul cuvântului scris și rostit”, povestește actorul.
Valentin Zorilă spune că se simte mai îmbogățit datorită personajelor și rolurilor pe care le interpretează. „Abordăm multe subiecte din istorie, în măsura posibilităților, iar în acest sens mă simt mai îmbogățit, dar și mai sensibilizat. Încerc să simt toate situațiile, vesele, triste. Este important să nu fii nesimțit în această meserie. Pentru a transmite sensibilitatea către public este absolut necesar să fii empatic. Orice rol te marchează, mai ales când apelăm la trecut, în unele situații actorii se identifică prea mult cu personajul său. Indiferent de rol, actorul este cea mai importantă figură responsabilă nu doar de a transmite mesajul autorului și al regizorului, dar și al eului propriu. Nu ești pur și simplu o unealtă de a transmite ceva al altuia, un actor trebuie să își asume că este purtător al unui mesaj, a unor idei și gânduri”, afirmă actorul.
El spune că pandemia a lovit din greu în cultură, dar în primul rând a lovit în sănătatea și în viețile oamenilor. „Am fost cu toții foarte afectați, inactivitatea te marchează profund. Toată această perioadă am încercat să rămân implicat la maxim, dar acum văd un impact asupra colegilor mei, asupra spectatorilor, toată lumea este însetată de teatru. Există un avânt de a ne reîntâlni, în limita permisiunii sălile sunt pline, atmosfera e pe măsură, aș zice sărbătorească”, susține actorul.
Zorilă spune că lumea va suferi multe schimbări după această pandemie. Totuși, el consideră că arta teatrală va rămâne aceeași. „Adevărul este unul, iar lupta este o componentă a vieții noastre, a lupta pentru sănătate, pentru supraviețuire, pentru purificare”, spune acesta.
Potrivit lui, o problemă mare în Moldova este lipsa de apreciere a culturii. „Nu vorbesc doar de latura materială, vorbesc de valoarea recunoscută, despre atitudinea față de omul de artă. Nu e vorba despre sume astronomice și exorbitante, ci de lucruri elementare. Actorii nu se consideră o tagmă foarte înstărită, dar majoritatea dintre noi sunt nevoiți să aibă și alte activități pentru a se putea menține și supraviețui. Sumele oferite actorilor sunt sub nivel cerințele noastre”.
Totuși, acesta explică că energia dintre actor și spectator înseamnă foarte mult, reacția dintre cei doi stând la baza atmosferei. „Ca și exemplul unei cărți, dacă nu e citită, o carte rămâne moartă. Sigur că există o interacțiune directă, în fond, legătura este foarte strânsă care nu poate și nu trebuie să fie întreruptă, astfel teatrul nu mai este teatru”.
Tot el spune, că în mod firesc, actorii își doresc ca oamenii să vină la teatru. „Omul este o ființă comunicativă, omul nu este și niciodată nu va fi singur, mai ales într-un astfel de domeniu, noi existăm unii împreună cu alții. Invit oamenii să viziteze teatrele, contribuind împreună la construirea istoriilor valoroase, puternice, din care publicul să se poate alimenta. Să vină oamenii la teatru înseamnă să fim alături unii de alții! Să nu ne răzlețim, dar să formăm o comunitate socială și artistico-culturală, să avem o țară plină de valori. Noi, actorii, vom încerca să fim la nivel!”, afirmă Zorilă.
