Victimele deportărilor staliniste au fost comemorate astăzi la monumentul „Trenul Durerii” din scuarul Gării din Chișinău, la 72 de ani de la cel mai mare val. Acolo, a fost ținută o slujbă de pomenire, de către preoții de la Catedrala Sfânta Teodora de la Sihla din Chișinău, în memoria celor decedați în urma acestei operațiuni.
Cu fotografii alb negru și tricolorul cu panglică neagră în mâini, la eveniment au fost prezente rudele victimelor deportărilor. La ceremonie a fost și unul dintre liderii Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), Dorin Chirtoacă.
Victimele deportărilor staliniste sunt comemorate în fiecare an, la data de 6 iulie. Cunoscute sub denumirea de „IUG”, deportările din 5-6 iulie 1949 reprezintă cel de-al doilea și cel mai mare val de deportări. După cele două războaie şi foametea din anii 1946-1947, deportarea din vara acelui an a avut cele mai tragice consecințe asupra populației băștinașe, scrie istoria.md.
Operaţiunea a fost ţinută în secret pînă în ajunul zilei de 6 iulie. Despre ea nu au ştiut nici chiar secretarii organizaţiilor raionale de partid.
Istoriografia sovietică accentua faptul că la operaţiunea de deportare au participat un număr mare de săteni şi activişti de partid. În realitate, ei au fost adunaţi la sovietele raionale şi săteşti cu pretexte diferite, ca mai apoi să afle ce urmau să îndeplinească.
Conform deciziei din 28 iunie 1949, urmau să fie deportate 11 342 de familii. În cele din urmă, conform datelor prezentare de Ministerul Securităţii de Stat al R.S.S. Moldovenești, au luat calea Siberiei 11 293 de familii, după cum urmează:
- 7 628 familii de “chiaburi” (23 056 persoane, din care 6 854 bărbaţi, 8 986 femei şi 7 216 copii).
- 3 665 familii din restul categoriilor “duşmănoase“: colaboratori cu autorităţile fasciste, membri ale fostelor partide burgheze, foşti gardişti albi sau membri ai sectelor ilegale (11 994 pesoane, din care 2 900 bărbaţi, 4 914 femei, 4 175 copii).
Iar conform listelor întocmite de Ministerul Securităţii de Stat al R.S.S. Moldovenești, urmau să fie deportate 12 860 de familii. În cele din urmă, 1 567 de familii nu au fost ridicate din motivele următoare:
- 274 de familii intraseră în colhozuri către ziua respectivă.
- 240 de familii aveau membri în Armata Sovietică.
- 35 de familii aveau membri cu distincții de stat ale U.R.S.S..
- 508 familii şi-au schimbat domiciliul pînă în ziua deportării.
- 105 familii s-au ascuns, pentru a nu fi deportate.
