Ei ne verifică caietele până seara târziu, ne învață să facem primele silabe, ne formează ca profesioniști și nu doar, ne oferă grijă și atenție. Astăzi este celebrată Ziua Internațională a Profesorului. Este o zi de apreciere a cadrelor didactice. Am discutat cu mai multe persoane din sistemul educațional pentru a le afla istoria, ce i-a determinat să aleagă acest domeniu, iar de la unii am aflat ce i-a motivat să plece din el. Fiecare dintre ei ne-a vorbit despre cât este de important să te dedici profesiei, având în inimile sale un loc aparte pentru fiecare copil, elev, student.
Viorica Istrati, manager la Instituția de Educație Timpurie Pănășești din raionul Strășeni, spune că din copilărie era o fire deschisă și mereu i-a plăcut „să o fac pe învățătoarea”.
„Era jocul preferat. Și dacă nu îl jucam împreună cu prietena mea cea mai bună - când eu, când ea era învățătoarea - atunci îl jucam cu păpuși și cu toate animalele din curte, acolo unde m-am născut. Apropo, prietena mea tot s-a făcut profesoară”, ne-a spus ea.
Jocul copilărie a evoluat și, spune Viorica Istrati, a ales să fac Colegiul „Alexei Mateevici” la Chișinău, pe atunci pedagogic, iar după trei ani de pregătire ca educator a mers la filologie, la Universitatea de Stat din Moldova (USM), unde i-a întâlnit pe „titanii” slovei, acum regretații Mihai Dolgan, Ion Melniciuc, Anatol Ciobanu.
De mai bine de 13 ani activează ca manager al unei Grădinițe din satul de baștină, Pănășești, lucrul căruia i se dedică cu „trup și suflet”.
Provocările le tratează drept încă o treaptă spre a deveni mai buni.
„Prima și cea mai mare provocare din activitatea mea ca director a fost ca împreună cu autoritățile locale și centrale să refacem infrastructura grădiniței ca să asigurăm locuri pentru toți copiii din localitate. În doar doi ani, de la patru grupe am ajuns la șapte, cu 175 copii”.
„Fiecare copil este un destin și este o istorie aparte cât timp se află în grădiniță. Chiar și după ce pleacă din grădiniță este încă al nostru. Totuși, am fost marcată un copil minunat care a ajuns în grădiniță grație schimbărilor care au avut loc în ultimii ani privind incluziunea copiilor. O fetiță deosebită, un copil al soarelui, a frecventat grădinița chiar de la cei doi anișori ai săi. Ea și părinții săi m-au învățat să văd minunile din viața mea în fiecare zi. Să îmbrățișez fără motiv, să zâmbesc chiar dacă mă doare, să iert necondiționat, să fiu mai bună cu cei din jur și cu mine însămi”, spune Viorica Istrati”.
Aceasta spune „că nu doar de Ziua Pedagogului oamenii trebuie să își aducă aminte de Măria Sa – Dascălul”: „E o muncă nobilă și foarte responsabilă. Țesem caractere și dezvoltăm competențe pentru viață. Copiii de azi sunt viitorul nostru de mâine, iar fiecare dintre noi ne dorim un viitor frumos: fără violență, fără incertitudine, fără războaie”.
Am discutat cu Valentina Colța, profesoară de matematică din Anenii Noi, cu un stagiu de activitate de 44 de ani, care ne-a spus că are un îndemn al sufletului de care se ghidează - „un profesor bun este cel care face ca lucrurile grele să-ți pară ușoare” și mai spune aceasta „cariera didactică urmează doar dacă are vocație”.
„În multe domenii de activitate oamenii sunt răsplătiți proporțional efortului depus, în educație nu este așa.”
Pe lângă orele de matemtica, Valetina Colța a fost dirigintă pentru multe generații, a ghidat învățăceii din clasa I până în clasa IX-a.
„Am avut o situație neplăcută ajungând la Spitalul de Urgență din Chișinău, mi-a fost operta soțul. Când am venit să vorbesc cu medicul, el mi-a spus „totul va fi bine, doamna Valentina, e cu mult mai bine decât mă așteptam”. Atunci m-am întrebat când a reușit soțul să-i spună numele meu. Medicul mi-a spus că am înlocuit profesorul lui la o oră de matematică și tare i-au placăut acele cinci lecții și i-ar fi plăcut să-i predau eu. Eu, desigur, nu-l țineam minte, dar el după mulți ani m-a recunoscut.”
„Când eram mică școala din satul vecin era departe, visam ca atunci când voi crește mare să mă fac învățător și să deschid o școală în sat. Am îndrăgit această meserie din clasa I, de la prima mea învățătoare care venise atunci ca tânără specialistă. In clasa a II-a au mai venit trei studenți la practica de stat, erau tineri, entuziasmați, organizau cu noi diverse activități educative și distractive. Eu învățat bine și în clasele gimnaziale, dirigintele de clasă m-a sfătuit să le urmez calea în calitate de învățător. Uite așa am ales această cale. Am lucrat învătător, nici mai mult, nici mai puțin, 20 de ani”, ne-a povestit o altă profesoară, care, forțată de circumstanțe, a plecat cu familia în Germania.
„Decizia a fost una dificilă, am fost nevoită să mă despart de munca pe care o făceam cu mult drag, pricepere și ușurință. Am plecat din cauza situației instabile din țară, din cauza prețurilor mari cărora deja nu le mai puteam face față. Am vrut să oferim copiilor un viitor mai bun.”
Fiecare dintre ei ne-a vorbit despre profesorii săi și recunoștința aparte pe care o poartă pentru aceștia.
La moment în domeniul educației activează circa 14500 de persoane. „Este insuficiență de circa 2100 de cadre, dar au fost suplinite cu pedagogi care sunt la pensie, astfel nicio clasă nu a rămas fără profesor la 1 septembrie”, ne-a relatat comunicatoarea de la Ministerul Educației.
Am solicitat datele privind salariul mediu din învățământ, potrivit datelor prezentate de Ministerul Educației, la data de 30 august acesta consituia 8589 de lei.
