O palmă, o lovitură, o umilință în fața colegilor. Pentru unii copii, școala nu este un loc în care se simt în siguranță, ci un spațiu în care ajung să se teamă de propriii colegi. Bătaia dintre o fată și un băiat, produsă la gimnaziul din Țînțăreni, raionul Anenii Noi, readuce în atenție problema violenței în școli și modul în care sunt gestionate asemenea situații. Bullyingul nu înseamnă doar pumni și îmbrânceli. Înseamnă umilințe, amenințări, excludere și intimidare, uneori repetate luni sau chiar ani.
Imaginile conflictului dintre doi elevi, filmate de o colegă în timpul lecției de istorie, au devenit publice și au provocat reacții în comunitate. Potrivit mamei fetei, disputa ar fi pornit după ce băiatul ar fi insistat asupra unei relații, iar ulterior ar fi început să o jignească și să o intimideze. Femeia susține că fiica sa i-ar fi povestit despre conflicte repetate, iar în ziua incidentului băiatul ar fi lovit-o inclusiv cu cureaua de la pantaloni și ar fi prins-o de gât. Mama afirmă că fata ar fi ajuns într-o stare în care abia mai putea respira.
Diriginta a fost informată despre cele întâmplate de un elev, iar ulterior a fost alertată și asistenta medicală. Mama fetei spune că a fost alarmată de starea în care și-a găsit copilul și că a considerat necesară o intervenție mai fermă.
Vacanța, soluția directoarei?
După incident, femeia a mers la administrația școlii. Susține însă că directoarea ar fi îndemnat-o să păstreze calmul, invocând apropiata vacanță de toamnă, care ar fi urmat să liniștească spiritele. Mama consideră că asemenea situații nu sunt izolate și că discuțiile purtate anterior cu părinții și administrația nu au dus la măsuri concrete. Ea mai spune că, înainte de bătaie, fata ar fi fost jignită în repetate rânduri pentru felul în care arată și pentru hainele pe care le poartă. Acum, femeia se teme ca fiica sa să nu fie marginalizată de colegi sau tratată diferit de profesori după ce cazul a devenit public. Își dorește ca aceasta să poată merge în continuare la școală fără teamă.
Un conflict, două versiuni
Mama băiatului acuzat de agresiune prezintă însă o altă versiune. Femeia respinge acuzațiile și susține că fiul său ar fi fost provocat în repetate rânduri de fată. Potrivit acesteia, cei doi ar fi avut o relație de aproximativ o lună, pe care băiatul ar fi decis ulterior să o încheie. Mama afirmă că fata ar fi continuat să-l caute și să-l tachineze, iar în ziua incidentului ea ar fi început agresiunea fizică.
Femeia susține că fiul său a scos cureaua pentru a se apăra și neagă că ar fi încercat să o sugrume pe colegă. Totuși, recunoaște că băiatul nu este lipsit de vină. Ea consideră că responsabilitatea pentru cele întâmplate aparține și administrației școlii, deoarece profesoara de istorie știa despre conflictul dintre elevi, dar i-ar fi lăsat singuri în clasă. Mama spune că a depus o sesizare oficială la instituția de învățământ.
Conducerea gimnaziului regretă incidentul și afirmă că siguranța elevilor este una dintre prioritățile instituției. Directoarea Angela Măgurean spune că disputa începuse încă înaintea lecției de istorie, iar profesoara ar fi încercat să-i calmeze pe cei doi în pauză. Conflictul ar fi reizbucnit spre finalul orei, când cadrul didactic nu se mai afla în clasă, fiind plecat la un seminar raional.
Potrivit directoarei, profesoara le-ar fi dat elevilor sarcini individuale și i-ar fi avertizat să continue lecția în liniște. Administrația nu ar fi considerat necesară desemnarea unui alt angajat pentru supravegherea lor, întrucât nu s-ar fi așteptat ca disputa să degenereze. Directoarea afirmă că, după izbucnirea conflictului, doi colegi au intervenit și i-au despărțit, iar apoi au fost chemate diriginta și asistenta medicală.
Implicat și în alte conflicte
Cazul readuce în atenție și alte acuzații privind comportamentul agresiv al băiatului. O altă mamă susține că fiica sa ar fi fost intimidată și jignită de acesta încă din clasa a patra. În clasa a șasea, copila ar fi fost lovită peste față în timpul unei lecții de educație fizică, după un schimb de replici. Femeia afirmă că a sesizat administrația școlii, însă nu ar fi observat măsuri eficiente.
Potrivit mamei, hărțuirea ar fi continuat prin mesaje jignitoare și zvonuri răspândite printre colegi. La un moment dat, fata ar fi refuzat să mai meargă la școală și ar fi ajuns să sufere emoțional din cauza situației. Familia a decis, în cele din urmă, să o transfere la o instituție de învățământ dintr-un alt sat. Mama băiatului respinge și aceste acuzații, iar directoarea afirmă că situația ar fi fost examinată anterior de administrație și de psihologul școlii.
Bătaia de la școală, în atenția poliției
Cazul de la Țînțăreni a ajuns în atenția poliției, care a inițiat un proces penal pentru a stabili toate circumstanțele incidentului. În paralel, comisia multidisciplinară de la nivel local urmează să evalueze situația minorilor implicați, să identifice eventualele riscuri și să stabilească de ce sprijin au nevoie copiii. Acesta poate include consiliere psihologică și asistență socială.
Direcția Generală Educație Anenii Noi a inițiat o anchetă de serviciu și a discutat cu elevii și angajații vizați. Potrivit șefei direcției, copiii implicați au beneficiat de discuții individuale cu psihologul, inclusiv în prezența părinților.
Primele verificări ale Ministerului Educației au scos la iveală posibile deficiențe în modul în care administrația gimnaziului a gestionat incidentul. Ministrul Educației Dan Perciun a declarat că implicarea conducerii școlii nu ar fi fost promptă și suficientă și că ar fi existat o tentativă de a trece cazul cu vederea. Mai mult, discuțiile cu elevii au arătat că unii dintre ei nu se simt în siguranță la școală.
Perciun: Nu este un caz izolat
Ministrul a subliniat că situația nu pare să fie un incident izolat, ci ar putea face parte dintr-un șir de comportamente de hărțuire repetată. Direcția de Învățământ urmează să ia o decizie în privința conducerii instituției, iar Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică va oferi sprijin pentru îmbunătățirea climatului școlar și prevenirea unor asemenea situații.
În Republica Moldova există deja un cadru normativ care obligă instituțiile de învățământ să identifice, să raporteze și să investigheze cazurile de bullying. În plus, Ministerul Educației pregătește Planul național de prevenire și intervenție pentru perioada 2026–2029. Datele Barometrului Școlar, prezentat în februarie 2026, arată că aproape jumătate dintre elevii chestionați au fost ținta bârfelor răspândite de colegi, 43 la sută au fost luați în râs, iar unul din patru s-a confruntat cu excluderea intenționată sau agresiuni fizice.
Dan Perciun susține că fenomenul nu poate fi eliminat complet, însă școlile trebuie să dezvolte o cultură a toleranței zero față de violență. Intervenția adulților trebuie să fie promptă și preventivă, nu doar o reacție după ce conflictul a degenerat. Ministerul anunță că peste 2.000 de cadre didactice sunt implicate în programe de instruire pentru a înțelege mai bine cum trebuie gestionate asemenea situații.
Cui revine responsabilitatea?
Experta în protecția copilului și psihologa Daniela Sâmboteanu consideră că faptul că bullyingul este recunoscut și discutat public reprezintă un pas important. Ea atrage atenția că nu toate cazurile înseamnă neapărat o creștere a fenomenului, ci și o mai mare vizibilitate a unor situații grave. Potrivit datelor prezentate de expertă, un studiu UNICEF din 2019 arăta că nouă din zece copii au fost afectați de bullying, fie ca victime, fie ca martori sau observatori. Barometrul Școlar din 2026 indică o proporție de aproximativ 25 la sută, deși cele două cercetări nu pot fi comparate direct din punct de vedere metodologic.
Sâmboteanu subliniază că responsabilitatea principală pentru siguranța copiilor revine adulților. Elevii sunt influențați de mediul în care cresc și, de multe ori, reproduc comportamentele pe care le observă în familie și în societate. De aceea, profesorii și părinții trebuie să identifice din timp semnele de risc și să intervină înainte ca tachinările și intimidările să se transforme în violență.
Consecințele bullyingului nu se limitează la copilul agresat. Și elevii care asistă la asemenea scene pot fi afectați emoțional. În funcție de durata hărțuirii și de vulnerabilitățile copilului, experiența poate lăsa urme care să-l marcheze pentru întreaga viață. Experta atrage atenția că, deși școlile au politici de protecție a copilului și echipe responsabile de prevenirea violenței, instruirea profesorilor trebuie să fie continuă și însoțită de sprijin metodologic. De asemenea, numărul psihologilor școlari este insuficient, un singur specialist fiind nevoit uneori să gestioneze problemele a 800–850 de elevi. O soluție ar fi crearea unei funcții distincte și remunerate în fiecare instituție, care să se ocupe de protecția copilului și de gestionarea cazurilor de violență.
Cazul de la Țînțăreni arată că bullyingul nu începe în momentul unei bătăi și nici nu se încheie odată cu ea. În spatele unui asemenea incident pot sta luni de intimidări, umilințe și lipsă de reacție. Responsabilitatea nu poate fi pusă doar pe umerii copiilor și ai părinților. Adulții din școală sunt cei care trebuie să observe semnalele, să intervină la timp și să se asigure că niciun elev nu este lăsat singur în fața violenței. Pentru că a merge la școală nu ar trebui să fie un act de curaj.
