Și-a transformat ograda casei într-o adevărată expoziție de sculpturi din lemn. În satul Copanca, pe valea „Nistrului Orb”, trăiește meșterul Ion Gurschi, care își urmează pasiunea de peste 30 de ani: cioplește în lemn chipuri de țărani munciți și chinuiți de soartă. Acesta prelucrează buturugile copacilor, pe care și le aduce singur din pădurile care înconjoară satul. 

Ne-a povestit că a avut momente când a renunțat, pentru un timp, la activitatea sa, din lipsă de bani ori pentru că nu a existat interes din partea publicului. Însă dragostea pentru cioplit renăștea de fiecare dată și iată-l acum cu sute de lucrări în palmares. Pe unele a reușit să le vândă, pe altele le păstrează în colecția familiei, ca un testament pentru urmași, se arată într-un reportaj al proiectului „Moldova Gândește” de la TV8.

La 80 de km de Chișinău, la marginea „Nistrului Orb”, se află un sat de oameni gospodari și talentați. Copanca este o veche localitate mănăstirească. Domnitorul Petru Rareş a dăruit acest pământ călugărilor Mănăstirii Noul Neamţ în secolul XV, iar primii locuitori ai satului au fost lipoveni din regiunea Kursk, care s-au stabilit în valea Nistrului. 

În perioada secetoasă, săpau gropi în care se aduna apă pe care o foloseau la creșterea legumelor. De la denumirea acestor gropi, a apărut denumirea satului Copanca. 

Într-o mahala, mai aproape de malul Nistrului, am găsit gospodăria meșterului Ion Gurschi. De 35 de ani, sculptează în lemn diferite stări ale țăranilor, durerile și suferințele lor. Acesta prelucrează tulpini și rădăcini de copaci, de peste 35 de ani, transformându-le în adevărate opere de artă.

Ne-a primit cu inima deschisă în micul său atelier și ne-a arătat cum se pregătește o asemenea lucrare. 

Își aduce singur lemnele din pădure și le păstrează ani mulți, până sunt gata de prelucrat. Ne povestește, cu zâmbetul pe buze, că atunci când îl văd pădurarii, deja știu ce-și dorește. 

Unele lucrări se fac mai repede. În cazul altora, e nevoie de ani buni până ajung la forma finală. 

Operele meșterului au ajuns la diverse expoziții naționale și internaționale, unde sunt apreciate pe măsura efortului depus. Însă, despre reacția publicului din țară, față de lucrările sale, nu prea are cuvinte de laudă. 

Despre câștigurile financiare din lucrările sale nu are multe de spus. Se lucrează greu și depinde de oamenii cu care colaborezi. A câștigat cât să îi ajungă să trăiască. 

Pasiunea și talentul său pentru sculptatul în lemn se vede de la... poartă. Făcută din lemn, poarta are diferite ornamente, pe care le-a cioplit din tulpina unui dud.

Fiind întrebat dacă tinerii din ziua de astăzi mai au atracție către sculptura în lemn, și-a amintit că a fost la școala din sat unde a încercat să prezinte elevilor stilul și modalitățile de lucru. 

Astăzi, din lipsă de interes, operele sale ajung din ce în ce mai rar în atenția publicului, pe la expoziții sau spre vânzare. Astfel, se pierde munca unui meșter cum sunt puțini în țară. 

Un reportaj de Constantin Niculae 

Imagine Vlad Glinjan, montaj Constantin Niculae