Misiunea ei, pe această lume, a fost să salveze alte vieți și să dăruiască speranță. Asta crede o femeie din Capitală despre fetița ei care, fiind în comă cerebrală, a donat trei organe vitale pentru alte trei copile. Este un caz cunoscut opiniei publice, ce s-a produs în anul 2015. Delia Berari s-a născut cu grave probleme de sănătate, din cauza unei hipoxii intrauterine. A trăit trei ani și patru luni, luptând în fiecare zi pentru viața sa. 

Dar, când se întorcea cu familia de la un tratament din Italia, pe drum i s-a făcut rău și a intrat în comă. Părinții ei au luat cea mai dificilă decizie din viață: cea de a dona organele Deliei altor copii care aveau mare nevoie de ele. De-a lungul anilor, între părinții Deliei și familiile fetițelor salvate s-a format o legătură strânsă pe viață. 

Delia a fost un copil mult așteptat. Părinții ei, care aveau un băiat mai mare, au încercat timp de 12 ani să conceapă încă un copil. Vestea că va fi fetiță a fost întâmpinată cu mult entuziasm. Deși sarcina a decurs normal, nașterea, ce a avut loc la un spital privat, a fost un proces cu multe probleme.

Dosarul, pornit de procurori, pe acest caz și acum se rejudecă la Curtea de Apel Chișinău. Din cauza unei hipoxii intrauterine, fetița s-a născut cu leziuni cerebrale, ceea ce i-a afectat mai multe funcții cognitive. 

„Lucrurile în viața noastră s-au schimbat când noi am perceput-o și acceptat-o pe Delia nu ca o povară, dar ca o comoară. Eu, când m-am trezit din anestezie și medicul mi-a spus că fetița va fi vegetativă toată viața, am intrat în șoc”, ne-a spus Diana Berari, mama Deliei. 

Copilăria Deliei, deși a fost scurtă, a fost marcată și de multă suferință. Crizele îi puneau în fiecare zi viața în pericol. Fetița a rezistat trei ani și patru luni. Într-o zi din noiembrie 2015, familia Berari se întorcea din Italia, unde fusese la proceduri de recuperare. Pe drum, când se deplasau prin Ungaria, nu departe de frontiera cu România, micuța a făcut un status convulsiv. 

A fost internată la cel mai apropiat spital, dar deja intrase în comă cerebrală. Acolo, părinții ei au luat cea mai grea decizie din viața lor: cea de a dona organele Deliei altor copii care aveau mare nevoie de asta. 

„A fost grea până la momentul în care ... Totdeauna există acel „dar dacă”, dar dacă ea se va trezi? Omul are speranțe până în ultima clipă... După a 5-a zi eu mi-am dat seama de ce oamenii stau doar 3 zile pe laiță. În aceste trei zile, în reanimare, se vedea foarte clar, vădit, cum sufletul o părăsește, ea nu mai are viață. Ochii erau încețoșați. Tegumentele... Ea nu mai avea viață”, a povestit Diana.

Prelevarea de organe a avut loc într-un spital din Oradea, care se afla la circa 100 de kilometri de spitalul unde Delia fusese internată de urgență. Doctorii au fost impresionați de gestul familiei. 

Medicii au prelevat rinichii și ficatul, care au ajuns la trei fetițe din România cu vârste apropiate de mica donatoare. 

„Cu toate problemele, ea a rezistat o perioadă și ne-a făcut fericiți, pe noi ca părinți. Atunci m-am gândit că dacă ea a luptat ca să trăiască, de ce nu o părticică din tine, mă gândeam la inima ei, ca era foarte puternică, ceva măcar să trăiască, lasă să trăiască mai departe. Nu contează ce... Atunci pentru mine nu era important în cine să trăiască, dar să trăiască. Doar să trăiască. Atât”.

Diana este de părere că fiecare dintre noi are o misiune pe acest pământ, iar misiunea Deliei a fost să salveze alți copii: „Eu asta o cred, pentru că dacă suprapun toate lucrurile - de ce anume în România, de ce anume atunci, pentru că Delia putea să moară cel puțin o dată pe zi”. 

Fetițele salvate de organele pe care le-au primit de la Delia au devenit, între timp, foarte apropiate de familia Berari. Se întâmplă deseori să vină în ospeție, fac schimb de fotografii ori merg la zilele lor de naștere: „Noi ne cuprindem, când ne îmbrățișăm cu fetițele, eu simt, posibil doar eu asta simt, este o energie pe care o simt. Și asta tot îmi aduce o liniște sufletească”.

Și familiile fetițelor care au fost salvate sunt recunoscătoare soților Berari. Cristina vrea să uite de acele timpuri când se ruga ca să apară un donator pentru fiica ei, care făcea dializă de cinci ori pe zi. 

Acum, uitându-se înapoi, Diana este împăcată cu decizia luată în acel spital din Ungaria: „Suntem foarte mulțumiți de gestul pe care l-am făcut. Foarte mulțumiți. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru cuget și înțelepciune date mie și soțului meu. Acum ne bucurăm de asta. 

Noi mergem la Paștele Blajinilor, aducem tot omagiul. dar când merg la mormântul ei. Am un sentiment de dualitate: da, acolo este carcasa corpului. Eu, în genere, cred că sufletul Deliei este mereu cu noi. Nu pot să spun că nu sunt tristă, aș minți dacă aș spune că nu plâng... E un sentiment dual pentru că am o liniște că o parte din ea continuă să trăiască. Îmi oferă o stare de liniște sufletească”. 

De la moartea Deliei au trecut circa 10 ani, dar femeia a mai păstrat câteva dintre lucrurile fiicei, care continuă să-i trezească o mulțime de amintiri: „I-am păstrat-o nu știu de ce. Mi-e tare dragă. Ea dacă era mică, între 2 și 3 ani a purtat această rochie. Și coronița. Părul ei era foarte frumos și ascultător. Îmi plăcea să mă joc cu părul ei. Și ei îi plăcea, mă lăsa să-i fac cosițe”.

Cazul Deliei Berari a fost unul răsunător pentru opinia publică, din mai multe considerente. Nu doar din cauza problemelor survenite la naștere, fiind vorba de un spital privat și un reputat medic ginecolog, ci și pentru decizia luată de părinții ei de a dona organele. 

Multă lume a încurajat gestul familiei, dar au fost și din cei care au blamat-o. Diana vrea să creadă că datorită mediatizării cazului, și alți oameni vor fi mult mai deschiși pentru donarea de organe - atât de salvatoare pentru bolnavii, viața cărora atârnă de un fir de ață. 

„Stăteam și mă gândeam: mulți nu fac gesturile acestea, dar ar putea să salveze... Gata, până aici m-am ținut. Nu mai pot”. 

Un reportaj de Veronica Gherbovețchii 

Imagine și montaj de Vlad Glinjan