Vânzarea unui teren din satul Nemțeni, aflat chiar pe malul râului Prut, ar putea să fie cu iz penal. Istoria este următoarea. Un grup de săteni s-a pomenit cu pământurile, pentru care insistă că au acte de proprietate, vândute. Și ca totul să fie și mai interesant, cel care le-a vândut a fost primarul, iar cel care le-a cumpărat a fost... fiul primarului. Nu s-a comis nicio ilegalitate, spune edilul, care ne-a povestit că vrea să dezvolte un loc de agrement în acea zonă.
Nemulțumirile oamenilor au ajuns și la Centrul Național Anticorupție, care urmează să ceară Procuraturii Anticorupție pornirea urmării penale pe acest fapt. Cât încă nu există o claritate, sătenii își fac griji că vor rămâne definitiv fără pământurile pe care le-au moștenit de la bunici, părinți și pe care, spun ei, le-au muncit o viață întreagă.
Pentru acest reportaj, oamenii ne-au dat întâlnire pe terenul care, zic ei, le-a fost luat de familia primarului, fără ca ei să fie anunțați și întrebați. Sătenii afirmă că aceste loturi, amplasate pe malul râului Prut, le aparțin, în mare parte fiind moștenite de la bunici și părinți.
Spune că s-a pomenit fără lotul de pământ și Nina Milahache. Femeia ne-a prezentat titlul de proprietate provizoriu, emis de primăria satului în anul 1993.
„Zona asta se numește Hîrtoape, din satul Nemțeni, raionul Hîncești. Când am început a perfecționa documentele ca moștenitorul părinților mei, extras din primărie nu-mi dădeau că au spus că e teren deteriorat și nu e pământul părinților mei. Atunci am scris scrisoare la Consiliul sătesc și am strâns lumea care ține pământurile aici, în zonă. Și atunci ne-au spus că noi nu suntem aici, dar noi plătim pământul. Domnul primar a zis că nu plătește nimeni pământul aici. Și i-am spus atunci, domn primar, verificați la persoana care strânge banii și nici acolo nu a vrut să se ducă.
Situația acestui teren nu o știm. Noi când am fost la consiliu tot nu ne-au spus că e vândut și a venit o doamnă care tot are teren aici și care a fost la cadastru la Hîncești și a zis: da ce vă stăruiți, că terenul de-acum e vândut”.
Aici, cândva, erau case de locuit. Unii săteni își amintesc cum veneau și lucrau pământul, alături de rudele lor.
„Iată nu departe de aici, bunica mea a avut casă, ea a fost văduvă de război și a avut casă aici. Ea a rămas cu trei copii văduvă. Sigur că nu a avut ce le împărți copiilor mai mult decât o bucățică de pământ și în regiunea ei le-a împarțit tuturor câte o bucățică. Pe vremea aceea nu se făceau documente și când neam trezit noi, știam că avem pământ moștenire în Hîrtoape, de la bunica noastră. Și iată știind că avem moștenire aici și era bucățica noastră, pe care o plătim că asta vine în rolul casei, într-o bună zi ne pomenim că gata, nu mai avem pământ, că domnul primar a cumpărat toate terenurile din Hîrtoape, fără ca să știe lumea, fără ca să fie cineva informat.
În cadrul consiliului a fost pusă odată întrebarea dată și i-am spus domnului primar, domn primar, în care regiune vreți să faceți drum ca să vă uniți la apă potabilă din Hîrtoape? Și mi-a lămurit el că pe acolo, pe la trube. Și zic știți că acolo lumea mai are pământuri și o să fie probleme, lumea o să se revolte. La care el mi-a răspuns că lumea deține pământul ilegal”, spune consiliera locală din satul Nemțeni, Maia Mardari.
O altă locuitoare a satului, care s-a mutat aici în urmă cu șase decenii, zice că a moștenit un lot de teren de la soacra ei. L-a lucrat toată viața, iar acum e supărată că a rămas fără el, fără ca măcar să știe ceva.
„Când am venit aici în Hîrtoape, de 63 de ani, moștenesc pământul aici. Am venit aici la soacra mea și ea avea ca o sotcă. Ea era bătrână și nu putea să-l lucreze și zice ia-l tu Vera și-l lucrează. Și noi de-amu amândoi avem copii, am săpat, am pus vie, păpușoi, fasole
Băieții mei au zis că să-i ferească Dumnezeu să-i prindă acolo ca să ne ia pământul. Că noi toți am lucrat aici, cu hârlețele am săpat, că nu puteam să intrăm cu plugul. Cu hârlețele și cu sapa am muncit, toți oamenii care avem aici. Am dezbătut pământul. Era rai aici în Hârtoapele astea. Iaca cum”, a relatat locuitoarea satului, Vera.
Maia Mardari, care este și consilieră locală, susține că terenul, cu o suprafață totală de aproape 10 hectare, a fost cumpărat de familia actualului primar, Dumitru Cambur. Acesta ar fi pus ochiul pe această zonă de mai multă vreme.
„Domn primar, scopul lui a fost chiar și când a intrat în primărie, că noi avem foarte puternice izvoare de apă aici. Cândva am avut chiar și apă minerală care se producea aici la Nemțeni. Și cred că a vrut să ia apa asta de aici. Dar cu pământul, am înțeles că vor să sădească ceva, o specie de copaci, ceva deosebit”.
Convinși că li s-a făcut o ilegalitate, oamenii au apelat la Centrul Național Anticorupție, dar și la Procuratura Anticorupție.
„Am terminat documentele de făcut, dar noi am dat la CNA în Chișinău, CNA a dat la Consiliul raional Hîncești și Consiliul raional a dat tot la procuratură. Și procuratura tot așa ne amână, ne amână și nu ne dă niciun rezultat. Acuma noi ne-am grămădit toți oamenii ăștia și cerem ca pământul să fie întors oamenilor, că majoritatea acestor oameni au fost veterani de război”, spune o locuitoare, Nina Mihalache.
Dintr-un răspuns, expediat de Centrul Național Anticorupție pentru redacția „Moldova gândește”, aflăm că sesizarea sătenilor este investigată, iar anchetatorii se vor adresa procurorilor cu propunerea de a porni o urmărire penală pe acest caz.
Datele de la Cadastru arată că acest teren - de 9,7 hectare - a devenit proprietatea primăriei Nemțeni în anul 2017. Am telefonat primarul din acea perioadă ca să aflăm detalii, dar nu ne-a răspuns la apel. După ce a fost patru ani în proprietatea autorităților publice locale, în 2021, terenul a fost scos la vânzare. Cel care l-a procurat este un apropiat al familiei actualului primar. Curios este faptul că la licitație și la semnarea contractului de vânzare-cumpărare, acesta a fost reprezentat, prin procură notarială, de fiul primarului, cel care, după doi ani, l-a cumpărat. Anume el figurează în datele de la Cadastru ca actualul proprietar al acestui teren.
De cealaltă parte, primarul Dumitru Cambur se apără și spune că nu a făcut nimic ilegal, iar dacă oamenii își vor pământul să-l lucreze, o pot face fără probleme, deoarece el nu le va interzice asta.
„- Oamenii de acolo au titluri de proprietate care au fost emise tot de primărie, de instituția pe care o reprezentați, în anul 1993. Oamenii spun că sunt proprietari acolo și nu înțeleg cum terenul a fost vândut. - Dar nu le neglijez nimic, lasă oamenii, nimeni nu s-a atins. Lasă să își ia, le mai dau încă odată decât suprafețele pe care le solicită. - Dar oamenii vor terenul acela de acolo. - Dar tot le dau, absolut tot le dau, pentru că noi acolo avem niște izvoare cu apă minerală și în perspectivă mă gândesc poate să deschidem o întreprindere aici în sat, să producem niște apă. - Da, dar din câte am auzit, terenul a ajuns în proprietatea dumneavoastră. - Dar nu le neglijez deloc, absolut. De ce se adresează la dumneavoastră și nu au venit la mine? - Oamenii spun că au fost la dumneavoastră. - Eu știu că este numai o persoană care tulbură apele și mă rog, Dumnezeu cu dânsa”.
Cu toate acestea, primarului i-a fost greu să-și amintească în ce an mai exact familia sa a procurat terenul.
Între timp, acesta ne-a dezvăluit și câteva dintre planurile pe care le are cu acele terenuri, aflate exact pe malul râului Prut. De altfel, în mijlocul acestui teren se află un izvor care are statut de monument al naturii - arie naturală, protejată de stat, cu o suprafață de jumătate de hectar.
„- Dacă terenul acela spuneți că nu are nici o valoare, de ce l-ați cumpărat? - Vreți să vă deschid un secret? Deschideți microfoanele repede. Eu aș vrea cu timpul ca în afară de a exploata acele izvoare cu apă naturală, vrem să deschidem o întreprindere și aș vrea și de agrement o... - Bază de agrement? - Da, aș vrea că e păcat, pe malul Prutului și e păcat să stea așa. - Păi da, dar nu ar fi fost mai bine să cumpere primăria terenul și să dezvolte primăria o afacere acolo? - Eu dacă nu mă greșesc, eu l-am cumpărat când încă nu eram primar mătincă. - Aaa și după ce ați devenit primar v-a venit ideea să faceti acolo bază de agrement? - Păi nu... dacă vreți să vă spun, mi se pare că băieții și proiect fac acolo de-amu”.
Deși am insistat să vorbim și la cameră, primarul ne-a refuzat, argumentând că este la o întâlnire și nu poate veni. Dar ne-a redirecționat către inginerul cadastral al primăriei. I-am urmat sfatul și am reușit să-l găsim pe inginer la locul de muncă, dar gata de plecare la pauza de masă.
„- Vă ascultăm, ce vă trebuie? - Cu inginerul cadastral putem să vorbim? Dumneavoastră sunteți? - Da, dar începeți vorba de-odată. - De la televiziune suntem, am vrea să vorbim puțin despre un teren de pe teritoriul satului. Vreți să vorbiți cu noi puțin? - Da, dar după masă. - Nu aveți timp acum, mai aveți 5 minute până la pauză. - Hai, dacă doar cinci minute, vă spun cât reușesc”.
În cele din urmă, a acceptat să ne explice încurcata situație cu pământul din Hîrtoape. /
„La privatizare, când s-a privatizat, nu mi s-a dat lista, iacă în Hîrtoape, pe terenul acela, trebuie să fie cetățeanul x. - Păi cine trebuia să vă dea lista, dumneavoastră sunteți primăria. Oamenii trebuiau să vină să vă spună? - Nu, cine a lucrat înaintea mea trebuia să lase lista. Eu când am venit nu am găsit nimic. - Da, dar asta nu înseamnă că e vina oamenilor. - Dar a cui? - Poate că e și a mea, mă scuzați
- Cui aparține acel teren acum? - Primăriei. Adică nu, acum este vândut. - Păi tocmai ce mi-ați spus că nu poate fi supus privatizării, cum a fost vândut? - Nu poate fi supus ca grădină, ca teren agricol. Dar el e vândut, că acolo sunt niște izvoare și omul acela vrea să... - Cine e omul acela? - Primarul. - Și ce vrea să facă acolo? - Vrea să facă apă minerală”.
În toiul discuțiilor, inginerul cadastral a fost sunat de către primar. Abia după s-a oferit să ne prezinte și contractul de vânzare al terenului.
„Iaca ăsta e contractul de vânzare-cumpărare. Iaca ăsta. - A fost făcut între primărie și Mihăiluță Serghei. - Și după o perioadă el i l-a vândut primarului. - După ce perioadă, aproximativ? - Îmi pare că anul trecut, acel contract nu l-am văzut. - Contractul a fost făcut între domnul Serghei și primar? - Eu nu l-am văzut. Îmi pare că e între Mihăiluță și mi se pare că un fiu al primarului”.
Și în timp ce inginerul cadastral ne-a spus că acel teren nu poate fi supus privatizării fiind cu statut de teren degradat, am observat în contract că acesta avea statut de teren agricol.
„- Păi da, că i-am schimbat destinația prin decizia consiliului, că omului ăsta care l-a cumpărat, lui îi convine. - Omul ăsta fiind primarul?! - Da, da, da. Lui îi convine cum vrea el să-l cumpere. Și dacă terenul degradat nu se vinde, noi i-am schimbat prin decizia consiliului local destinația. - Ca să poată să-l cumpere primarul?! - Da. Dar ce-i de râs aici? Dacă oamenii de acolo de treizeci de ani nu au facut nimic acolo, nu au achitat nici impozitul, dar acum la primărie au venit 120.000 de lei din vânzare și omul achită câte 900 de lei impozitul pe toată suprafața aceea. - Dar dacă un om nu și-a plătit impozitul, asta nu vă dă dreptul să-i luați terenul.
- Eu le-am propus și oamenilor, adică ce mai avem în loc, să le dăm teren bun, nu din ăsta degradat. - Dar dacă oamenii îl vor pe acela, ce o să faceți în situația asta? - O să li-l dăm, o să... - Cum, dacă l-ați vândut? - O să-l cumpărăm, o să-l vândă, o să ni-l întoarcă înapoi. - Cu bani? - Nu cu bani, prin decizia consiliului o să-l luăm înapoi și o să-l dăm oamenilor. - Dar cunoașteți cu cât l-a cumpărat primarul? - Nu. Ba da, cum nu știu? Este contractul, este tot legal făcut. - Puteți să ni-l arătați? - Da, da, da”.
În timp ce primarul și inginerul cadastral ne spun că oamenii nu achită impozite pe acele terenuri, altceva aflăm de la perceptorul fiscal din primărie. Toți cei care dețin pământuri în proprietate acolo plătesc pentru ele.
„- Este la primărie lista are achită și cu cei care nu achită. - Dar ei sunt proprietari acolo? - Chestia este că, ei achită impozit, dar acte, când s-a făcut pe sat acte, acolo nu s-au făcut. Adică mă rog, ei țin terenurile acelea, ei achită impozite, o parte nu achită impozit, dar tot spun că sunt terenuri de-ale părinților, de-ale buneilor”.
Așadar, primăria încasează impozitele de la fiecare în parte, fără să existe vreo claritate până în momentul de față.
„- Dumneavoastră vi se pare legal ca pe un singur teren să plătească doi oameni impozit? - Nu-i legal! - Păi și atunci de ce le cereți impozitele? - Păi v-am spus că până ce nu s-a ajuns la un consens cu primarul. Inginerul cadastral nu mi-a spus mie ca să scot de la impozitare terenurile acestea. Înțelegeți cum? Eu când fac impozitarea la teren, o fac după darea de seamă funciară, pe care o dă inginerul cadastral. Dumnealui dă 320 de hectare pe darea de seamă, eu pe 320 de hectare trebuie să fac calcul, domnule. Aici nu e de competența mea, e de competența inginerului cadastral. Dumnealui nu a venit la mine să-mi spună că doamna perceptoare, mata scoate din plată 9 hectare, că deja nu mai sunt ale oamenilor, dar sunt ale domnului primar.
- Dumneavoastră cunoșteați că acolo alea sunt terenurile oamenilor? - Eu știu domnule, cum să nu știu, dacă eu fac calculele la fiecare cetățean. Știu. Problema o știu, e de mult și am ridicat-o de câteva ori, dar mă rog. Eu sunt mică acolo în primărie, nu pot eu să... Și mai mult, cum pot eu să, dacă dumnealui a cumpărat dar nu s-a înțeles cu oamenii, cum pot eu să scot de la oameni din plată? Omul știe că achită 30 de ari, 30 de ari își achită. Întrebați la primar, la inginerul cadastral, vă zic, nu e de competența mea”.
La două zile distanță, am revenit la primar și am mai cerut un interviu la cameră. Deși era la Chișinău, ne-a spus că e prea ocupat. A insistat că tranzacția cu terenul din Hîrtoape este absolut legală și că nu au fost abuzuri. Lam întrebat și despre valoarea terenului, atunci când a fost scos la licitație, dar ne-a recomandat
să verificăm în Monitorul Oficial. Am găsit, în cele din urmă prețul final - circa 127 de mii de lei ori circa 6 mii de euro. Iar faptul că, în 2021, primarul a semnat contractul de vânzare între el și fiul său, reprezentant al cumpărătorului, a fost cercetat de Autoritatea Națională de Integritate. Inspectorul însă a stabilit că nu a fost încălcat regimul juridic al conflictelor de interese.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
