22 aprilie 2025, ora 09:48

Testamentul scris al Papei Francisc a fost făcut public pe 21 aprilie 2025, la ora 20:00. Documentul datează din 29 iunie 2022 și a fost publicat după sigilarea apartamentului papal și transferarea corpului defunctului în capela reședinței papale, Casa Santa Marta, transmite VaticanNews.

Regretatul pontif a dispus să fie înmormântat în bazilica Santa Maria Maggiore, nu departe de icoana Fecioarei Maria „Salus Populi Romani” din Roma. Mormântul trebuie să fie simplu, direct în pământ, fără vreun ornament special și cu o singură inscripție: Franciscus.

„În numele Preasfintei Treimi. Amin. Simțind că se apropie apusul vieții mele pământești și, cu o vie speranță în viața veșnică, doresc să-mi exprim voința mea testamentară numai în ceea ce privește locul înmormântării mele”,și-a început testamentul Suveranul Pontif.

„Am încredințat viața mea și slujirea mea preoțească și episcopală Maicii Domnului nostru, Preasfânta Maria. De aceea, cer ca rămășițele mele pământești să se odihnească așteptând ziua învierii în bazilica papală Santa Maria Maggiore (Sfânta Maria cea Mare, din Roma – n.r.). Doresc ca ultima mea călătorie pământească să se încheie chiar în acest sanctuar marian străvechi, unde mergeam pentru rugăciune la începutul și sfârșitul oricărei călătorii apostolice ca să-i înmânez cu încredere intențiile mele Maicii Neprihănite și să-i mulțumesc pentru grija docilă și maternă. Cer ca mormântul meu să fie pregătit în nișa navei laterale, dintre Capela Paulină (Capela icoanei Salus Populi Romani) și Capela Sforza, din bazilica papală menționată, după cum este indicat în atașatul adiacent. Mormântul trebuie să fie în pământ, simplu, fără vreun ornament special și cu o singură inscripție: Franciscus”, a continuat Papa.

Papa Francisc s-a îngrijit și de cheltuielile funerare. Astfel, acestea „vor fi plătite cu suma binefăcătorului pe care l-am dispus, de transferat bazilicii papale Santa Maria Maggiore, pentru care am avut grijă să dau instrucțiunile oportune monseniorului Rolandas Makrickas, comisar extraordinar al Capitolului liberian”.

La finalul documentului, Papa de la Roma a notat: „Domnul să le dăruiască răsplata meritată celor care au ținut la mine și care vor continua să se roage pentru mine. Suferința care s-a făcut prezentă în ultima parte a vieții mele am oferit-o Domnului pentru pacea în lume și fraternitatea între popoare”.

19 decembrie 2025, ora 21:12

Dronele care au lovit în podul de peste Nistru i-au făcut să tresară pe locuitorii satului Palanca. Oamenii spun că noaptea trecută au auzit cele mai puternice bubuituri de la începutul războiului, având în vedere că podul țintit de ruși este la doar 15 kilometri de hotar. Unii dinte localnici spun că și-au pregătit bagajele și s-au resemnat cu ideea că într-o zi s-ar putea să fugă și ei din calea războiului ca și vecinii lor de peste Nistru.

„- Noi ieri am fost în Ucraina. Am nimerit când era atacul și am stat de la trei până la 11. Abia la ora unu am ajuns acasă. Am văzut cum a explodat. - V-ați speriat? - Da. - Frecvent auziți aici explozii? -Când sunt interceptate nu, dar când nimeresc în pământ - da”.

Femeia din imagini este una dintre cele aproximativ două mii de persoane care locuiesc în satul Palanca, raionul Ștefan Vodă, și care, de aproape patru ani, trăiesc sub umbrela fricii, martori la fiecare bombardament al trupelor ruse asupra Ucrainei vecine.

„- Cum a fost? - Au bombardat cu drone, așa am văzut. Ieri am fost în Ucraina și am văzut cu proprii ochi ce s-a întâmplat”.

„- Ați auzit exploziile? - Numaidecât. Mai că în fiecare dimineață se aud. Se aud bine de pe partea ucraineană. - A fost una în această dimineață la ora patru? - Cu părere de rău, lumea se obișnuiește, dar e îngrijorător cu atât mai mult că avem copii”.

Unii localnici țin valizele pregătite lângă ușă, gata să părăsească satul în orice moment dacă bombardamentele vor ajunge în Palanca. Oamenii povestesc că, la fiecare atac rusesc, casele lor se cutremură, de parcă s-ar afla chiar pe linia frontului.

„Tremurau și paharele în dulap. Totul se zguduia. Acuma eram într-o agitație toți. Avem tot timpul pregătite actele și câte ceva să luăm cu noi. Tot timpul avem o geantă de serviciu cu care să ne putem evacua dacă se întâmplă ceva aici”.

„- S-a auzit foarte, foarte tare. E strașnic. Eu eram în tură, eu lucrez aici la vamă. - Din câte știm, aici frecvent sunt explozii? - Stăm cu frică, aici tremură pământul când cad dronele”.

„Acum mai des. Așa și trăim. Nu avem unde să ne ducem, părinții sunt bătrâni, au peste 80 de ani”.

Satul Palanca se află la o distanță de aproximativ 15 kilometri de granița cu Ucraina.