De șapte ani, Eduarda Ciobanu trăiește în România, unde a venit pentru a-și construi o carieră și un viitor. A trecut Prutul din dorința de a studia Relații Internaționale și Studii Europene, iar astăzi lucrează în domeniul IT și digitalizează primării. În cadrul unei ediții speciale „Întreabă Ghețu” în diasporă, ne-a povestit că România i-a devenit acasă, dar că legătura cu Republica Moldova rămâne una puternică, iar Chișinăul va fi mereu „capitala sufletului” ei.
Eduarda povestește că decizia de a pleca la studii peste Prut a venit firesc, după ce reprezentanții universităților din Suceava i-au prezentat oferta:
„A fost, de fapt, o alegere foarte simplă, pentru că au venit mai mulți reprezentanți de aici, din România, și ne-au prezentat facultățile lor. (...) Și am zis că, băi, eu cred că ăsta e un semn deja”.
De la început, a fost sigură că România e locul potrivit: „Eram sigură, dar nu știu de unde vine siguranța asta. Așa mi-a venit mie pe moment, zic, băi, asta-i, acolo merg”.
Nu i-a fost ușor să se integreze: „A fost o perioadă de adaptare mai lungă, cred că a durat vreo trei ani. (...) Un plus foarte mare a fost totuși limba, că vorbim aceeași, deși am primit foarte multe observații la modul că voi vorbiți atât de repede”.
Își amintește și o întâmplare amuzantă din primele luni: „Am venit aici, căutam plăcintă cu cartofi și îmi dă mie o pâine nu știu ce și zic: nu, nu e asta. Și încă sunt în căutare, când găsesc, vă zic, vă sun și vă spun unde s-o găsiți”.
Eduarda urmărește atent parcursul european al Moldovei și se declară optimistă:
„Sper că o să fie cât mai devreme posibil. Pare un parcurs real, schimbări se văd elementar cu ochiul liber. (...) Avem drumuri sponsorizate de UE, lucrurile se mișcă, deja așteptăm alegerile, dar sper că o să fie bine, pentru că trebuie să fie bine, că nu avem încotro și ne vedem în UE”.
Ea merge constant la vot și îi încurajează și pe alții să facă același lucru: „Asta e o regulă. Cred că se trage și din familie, că toți suntem implicați social, activ, și, nu știu, îi încurajez pe toți așa, de prin părțile mele, că, mă, duceți-vă la alegeri. Bine, poate nu avem viziuni politice la fel, da, dar mi se pare un pas foarte important ca să te duci, să te implici, istoria ne-a arătat de multe ori că fiecare vot, într-adevăr, contează, nu-i doar o vorbă din aer”.
Își dorește ca moldovenii să fie mai implicați și mai curajoși: „Nu există întrebări incomode, nu există întrebări greșite. Vreau o societate cât mai educată și cât mai responsabilă din toate punctele de vedere”.
Cât pentru clasa politică, are un sfat simplu: „Le recomand să fie sinceri, să fie cât mai deschiși posibil și cât mai transparenți din toate punctele de vedere, că asta cumpără”.
Eduarda crede că unii deputați chiar au muncit: „Nu cred că chiar toți așa au promis marea și sarea și nu au făcut. Sunt mulți deputați care au făcut treabă, care și-au făcut misiunea, doar cu părere de rău, așa e firea omenească, că noi ținem minte greșelile, nu prea ținem minte reușitele. (...) Lucrurile se schimbă, aștept ca noua conducere să continue în același ritm, pentru că e greu să schimbi lucruri așa peste noapte, e un proces lung, e un proces anevoios pe alocuri, e un proces în care întâmpini foarte multă rezistență din partea altor indivizi sau grupări sau, mă rog, cum e și normal, că asta e democrație până la urmă”.
Deși locuiește în România, tânăra revine des la Chișinău: „Odată la două luni, îmi permite job-ul și îmi place. (...) Îmi place că de fiecare dată văd mici business-uri noi deschise de moldovenii noștri bravi, văd tineri cointeresați, văd multă ambiție și chiar îmi place”.
Nu exclude să se întoarcă la Chișinău: „Eduarda de acum mai stă în România, dar niciodată nu zic niciodată. Nu exclud că o să mă întorc în orașul meu de suflet”.
