Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a obligat autoritățile Republicii Moldova să achite suma de 7 500 de euro în calitate de prejudiciu moral și suma de 3 360 de euro în calitate de costuri și cheltuieli, care urmează să fie achitate direct reprezentaților acesteia. Decizia a fost pronunțată astăzi, 26 octombrie, în cazul neglijării desfășurării unei investigații eficiente în cazul unui minor agresat și abuzat sexual.
Plângerea a fost depusă către mama minorului agresat. Cazul se referă la ineficiența investigațiilor efectuate de autoritățile Republicii Moldova cu privire la acuzațiile de abuz sexual. În 2006, reclamantul, care avea cinci ani la acel momentul, a fost supus unui abuz sexual de un băiat de 12 ani. În rezultatul examinării copilului minor P.A., Centrul Național pentru Prevenirea Abuzurilor față de Copii (CNPAC), a constatat că: „perturbările sferei afective, cognitive și comportamentale ale minorului sunt condiționate de evenimentele traumatice: abuz sexual consumat, abuz fizic și psihologic actual”. La ceva timp după presupusele fapte, minorul i-a povestit mamei sale despre cele suferite. În 2010 și 2011, mama reclamantului a depus două plângeri la procuratură, solicitând o anchetă faptelor denunțate. Procuratura a refuzat pe motiv că nu ar exista dovezi care să confirme acuzațiile.
Reclamantul a invocat violarea articolului 3 prin faptul că a fost supus relelor tratamente de către terțe persoane prin abuzul sexual asupra sa și omisiunea autorităților RM de a iniția și a conduce o anchetă penală eficientă a acuzațiilor sale de abuz sexual; Articolul 8 prin omisiunea autorităților RM de a asigura o protecție adecvată vieții sale private și prin faptul că legislația RM nu acordă protecție suficientă minorilor în cadrul unor proceduri penale: efectuarea interogării minorului fără a ține cont de vulnerabilitatea acestuia (neoferirea serviciilor de consiliere, lipsa unui psiholog calificat în timpul sau ulterior procedurilor de examinare a plângerii, lipsa ”procedurilor prietenoase” în cadrul audierilor etc.).
CtEDO a remarcat că acuzațiile de viol și abuz sexual susținute de reclamant au fost suficient de grave pentru a intra în domeniul de aplicare al articolului 3 din Convenție(rele tratamente). În plus, având în vedere raportul psihologic întocmit de asociația „Centrul Național pentru Prevenirea Abuzului asupra Copilului”, Curtea a considerat că aceste acuzații au fost discutabile și că, prin urmare, autoritățile interne ar fi trebuit să efectueze o urmărire penală suficient de amănunțită pentru a elucida toate împrejurările cauzei. De asemenea, a reținut că la momentul respectiv presupusul făptuitor nu a împlinit încă vârsta de răspundere penală stabilită de legislația moldovenească și că nu ar fi putut fi urmărit penal. Cu toate acestea, a reiterat că a avut deja ocazia să afirme că, în astfel de situații, și ținând cont în special de faptul că actele raportate au avut potențial tratament interzis în temeiul articolului 3 din Convenție, autoritățile au fost încă legate de aspectele procedurale, prin prisma cerinței de a face lumină asupra tuturor faptelor pretinse.
Totodată, Curtea a reținut că reclamantul nu a fost însoțit de un asistent social, de un psiholog sau de orice alt tip de specialist în cursul anchetei preliminare. Ea avusese deja ocazia să statueze că o astfel de constatare era suficientă pentru a concluziona că un copil care ar fi suferit abuz sexual nu a fost prevăzut în mod adecvat în cadrul procedurilor interne, având în vedere vulnerabilitatea sa specifică. Lipsa oricărei asistențe pentru reclamantul, un minor, în timpul interviului său cu autoritățile a fost deosebit de regretabilă, deoarece nimic nu sugerează că ofițerul de poliție care l-a intervievat avea vreo pregătire specială pentru astfel de situații.
În consecință, Curtea a concluzionat că urmărirea penală efectuată de autorități a fost ineficientă deoarece nu a fost amănunțită și nu a luat în considerare vulnerabilitatea particulară a reclamantului. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție.
