Cu un război sângeros la hotar, ce durează aproape un an de zile, în Republica Moldova a început să se discute tot mai des despre starea adăposturilor civile - subiect dat uitării după destrămarea Uniunii Sovietice. Câte sunt la număr? Unde și în ce stare se află? Câte persoane își pot găsi refugiul în ele? Sunt câteva dintre întrebările adresate instituțiilor responsabile de menținerea acestor spații. Răspunsurile lor nu încurajează deloc. 

Ultimul control efectuat de Agenția pentru Supraveghere Tehnică scoate la suprafață o mulțime de neajunsuri, dar și faptul că numărul de adăposturi s-a redus, fiind acum doar 174. Toate însă acestea sunt într-o stare nesatisfăcătoare și nu pot oferi protecție corespunzătoare oamenilor. Totuși, unele întreprinderi reușesc să le mențină funcționale, cum ar fi adăpostul de la Aeroport ori de la combinatul de panificație Franzeluța. Între timp, salvatorii și pompierii au elaborat o hartă interactivă, cu posibilele locuri de refugiu. Printre acestea, se regăsesc pasajele și parcările subterane, dar și zeci de subsoluri ale blocurilor de locuit.

În centrul vechi al Chișinăului se găsesc o mulțime de pivnițe vechi de câteva sute de ani. În perioada sovietică, spațiile au fost transformate în adăposturi civile pentru orășeni. În imagini vedeți curtea unei case, situată la intersecția Nicolae Iorga și Mihail Kogâlniceanu, clădire ce figurează ca monument de arhitectură de însemnătate naţională. 

Intrarea în vechea pivniță s-a dovedit a fi destul de anevoioasă.

Și mai deplorabil arată beciul pe care l-am descoperit într-o curte urbană, de pe strada Vlaicu Pârcălab, la fel din centrul Capitalei. 

Aceste spații de refugiu însă nu se regăsesc pe harta interactivă a adăposturilor civile, elaborată de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca urmare a amenințările din regiune. Aici, în schimb, găsim peste o mie de alte construcții ce sunt recomandate pentru a fi folosite în caz de necesitate. 

O adresă pe care am găsit-o pe harta elaborată de IGSU, ca adăpost, vorbim acum ipotetic, în caz de bombardament, este și această parcare subterană. E un bloc situat pe strada Alecsandri 105. Vedem însă că ușa este închisă, probabil locatarii blocului au acces cu un card special.

Încă un eventual adăpost în caz de bombardament am găsit în acest bloc. La subsol. Este vorba de o clădire cu patru etaje de pe strada Calea Orheiului. 

În prezent, inspectarea construcțiilor de protecție civilă este o atribuție a Agenției pentru Supraveghere Tehnică. Într-o discuție la acest subiect cu șeful adjunct al Direcției supravegherea de stat a măsurilor contra incendiu și protecției civile, aflăm că astfel de controale sunt efectuate anual, conform dispozițiilor de Guvern. Ultima inspectare a avut loc în luna martie, anul trecut. 

Inspectorii au depistat că din cele 227 de clădiri, câte erau la evidență în urmă cu cinci ani, în prezent au rămas doar 174 de adăposturi. Din lipsă de bani ori de interes, unele au fost lăsate de izbeliște și au devenit ruine. În alte cinci edificii, inspectorilor nu li s-a permis accesul. 

Concluzia generală este că toate aceste adăposturi se află într-o stare nesatisfăcătoare, după ce s-a constatat că instalațiile de ventilare și electrice sunt învechite, lipsesc fișele tehnice și inventarul, nu sunt persoane responsabile de menținerea corectă a adăposturilor. Unele clădiri sunt inundate, fiind imposibil de a fi folosite. 

Un exemplu de adăpost civil bine întreținut este cel care aparține celui mai mare combinat de panificație din țară - Franzeluța. Încăperea situată în subsolul blocului cu trei etaje a Fabricii de Paste Făinoase, are o suprafață de 100 de metri pătrați și se pot refugia 200 de persoane. Încăperea are 2 intrări și o ieșire, dispune de instalații de ventilare și condiționare, instalații de iluminare, apă, telefonie fixă și altele. 

Și posturile de salvatori și pompieri din țară au spații de adăpost pentru angajații din tură. Am reușit să filmăm în Detașamentul din sectorul Rîșcani, unde am descoperit încăperi parcă încremenite în timp.

Anul trecut, alertate de războiul din țara vecină, autoritățile noastre au elaborat un regulament privind exploatarea construcțiilor de protecție, unde sunt descrise toate acțiunile ce trebuiesc întreprinse în acest sens și cerințele față de gestionarii acestor construcții. Documentul însă urmează să fie votat de Guvern. 

Oamenii habar nu au unde trebuie să se refugieze în caz de pericol. E mai simplu pentru cei care locuiesc la sol și au beciuri, pentru că astfel de încăperi sunt recomandate ca loc de adăpost temporar.

„Acest lucru nu se va întâmpla, sunt convinsă. Unde? În Parlament vom merge, vom cere protecție de la Parlament, au așa niște buncăre! Ne vom ascunde la Parlament, împreună cu guvernarea”. 

„Nu cred că țara voastră va avea nevoie de așa ceva. Eu sunt din Ucraina. Țara voastră nu va avea nevoie. Cred că totul va fi bine. Încă puțin și totul se va termina”.

Revenind la harta interactivă a adăposturilor de protecție, am descoperit că din listă lipsește și faimosul buncăr de cândva, din pădurea satului Olișcani, raionul Șoldănești. Construcţia reprezintă un bloc cu două cilindre, fiecare cu diametrul de 36 de metri şi adâncimea de 60 de metri. De trei decenii, adică de la prăbuşirea imperiului sovietic și până în prezent, pe acest şantier, care cândva aparținea unei baze militare, nu se mai fac niciun fel de lucrări. Pe atunci, acesta era considerat obiect strategic de importanţă națională.

Potrivit analizelor oficiale, cheltuielile totale anuale de întreținere a unui adăpost de protecție civilă constituie, în medie, 117 mii de lei. În aceste costuri intră menținerea instalațiilor, salarizarea persoanelor responsabile, procurarea mobilierului necesar și alte cheltuieli. 

Un reportaj de Veronica Gherbovețchii 

Imagine și montaj de Vlad Glinjan